Woldemar
de Oleg Serebrian
Am incheiat cartea astazi si ma napadesc atatea ganduri, unele mai salbatice ca altele. Nici nu stiu cu care sa incep...
Bine. Pentru cei care nu au citit din Serebrian, as mentiona ca Woldemar e una din cele trei carti care formeaza o trilogie incepand cu "Cantecul marii", si incheind cu "Pe contrasens". "Woldemar" fiind cea de mijloc.
Eu le-am citit asa:
1.Cantecul marii
2.Pe contrasens
3.Woldemar
Aceste trei lucrari mi s-au parut ca fiind cele trei suvite care se intrepletesc s formeaza o cosita integra, dar la fel de bine, pot fi citite separat, sau doar 2 din 3, ca restul sa ramana pe seama intuitiei si imaginatiei.
Dar sa revenim la oile noastre. "Woldemar" este una din putinele carti care m-a facut sa si plang, sa si rad... O carte revelatoare e putin spus. Erau multe momente, cand aveam impresia ca Woldemar eram, de fapt eu, in copilarie. Pe intreaga carte se perinda un sir de detalii si momente care mi-au trezit acele sentimente de mult adormite si uitate... florile de liliac, senzatia picioarelor in noroiul cleios si moale, glodul uscat pe picioare, lecturi intense, furtuna cu tunetele-i si descarcarile electrice, sensibilitatea pentru scurgerea timpului, multitudinea de intrebari existentiale si filosofice...
Consider aceasta carte ca fiind un roman psihologic prin excelenta. Woldemar pare sa fie un copil mai mult decat precoce. De o maturitate uimitoare la ai sai 7 ani. Pe tot parcursul cartii si randuiesc amintiri, una povestita de protagonist, urmatoarea de bunica protagonistului, numita mama Marta sau Ma. Si asa pana la finele cartii.
Woldemar este infiat, dar afla aceasta mai tarziu. Eset crescut de prima fiica a Martei - Iuliana. Care il maltrateaza in permanenta, or asta vorbeste de anumite traume psihologice ale fiicei mai mari. Pana si la adresa mamei Iuliana (cum obisnuieste protagonistul sa o numeasca) Woldemar are ganduri de analiza psihologica, straduindu-se sa inteleaga de unde ar fi putut sa apara acea atitudine ostila fata de el... Pe tot parcursul romanului, Woldemar are un prieten imaginar - Peter Pan, si este preocupat despre relatia din doua persoane de aceleasi sexe. Spre sfarsitul cartii descopera niste sculpturi celebre cu personaje mitologice masculine dezgolite si aceasta il impacteaza si mai mult, provocandu-i curiozitatea in privinta relatiei de prietenie si iubire intre barbati.
Un aspect absolut fantastic si care da gust cartii la propriu provocand salivarea sunt crampeiele culinare. Mancarea, ora mesei, felurile de mancare, acasa, in ospetie, in calatorii sunt sfinte. Imi pare aceasta atentie meticuloasa pentru gastronomie intr-un roman destul de a la francaise. Imi pare ca anume francezii au grija "sa-si hraneasca personajele" din romane la propriu. Deci da, aceasta carte are gust :)
Se zice ca scriitorul lucreaza la cartea a patra, care ar fi continuarea "Pe contrasens". O astept cu o curiozitate incomensurabila.
Oleg Serebrian e un foarte bun povestitor.
Am inregistrat bucati din lectura acestei carti pe podcastul de pe anchor 1001 books.
Pe goodreads i-am dat 5 din 5. Ias fi dat si mai mult dar sunt doar 5 stele :)
Edinburgh
16 mai 2022
Comments
Post a Comment