FABULE MODERNE de Tatiana Ţîbuleac

Cartea asta trebuia să ajungă la mine încă atunci când mă aflam la Londra. Ba una ba alta, n-a trecut mult. Am ajuns la Edinburgh. M-am luat cu viaţa de aici şi parcă uitasem cumva de ea. Dar de fiece dată  când autoarea cărţii posta câte ceva pe facebook, îmi aduceam aminte că, în Moldova, undeva in biblioteca surorii mele (căreeea îi mulţumesc pentru distinsul dar!) mă aşteaptă răbdătoare ea, cartea mea. "Fabule moderne". Şi vrea cumva să ajungă la mine.

În sfârşit, peste un an şi ceva, gândul la ea s-a materializat. A venit Curierul Fericirii, Ileana, şi mi-a adus-o! La Edinburgh! Şi-i mulţumesc din suflet pentru misiunea împlinită cu brio!

 M-am bucurat. Am luat cartea în mâini. Şi am simţit de parcă era o fiinţă născută şi lăsată departe un an şi ceva. Ca apoi să se întâmple regăsirea. Nu deodată. A trecut vreo lună, ca într-o zi să simt că vreau să fac cunoştinţă cu cartea mea. S-o cunosc mai bine. S-o descopăr.

Am citit primele câteva fabule. Mi-au furat câteva lacrimi, printre zâmbete...

A doua zi, după nişte noutăţi nu dintre cele mai optimiste, am continuat lectura. Mi-a mai furat un şir de lacrimi. Am simţit cum fiece cuvânt, virgulă, "punct şi de la capăt" se lipeşte de sufletul meu aidoma unui leac. Un leac pe care nu ţi-l livrează nicio farmacie din lume. "Fabule moderne" este o carte tămăduitoare. La propriu şi la figurat.

Stilul autoarei nu este doar un stil de scriitură (cuvântul utilizat astăzi de criticii  literari pentru diversele stiluri de a scrie texte literare), ci şi un stil, prin excelenţă, psihoterapeutic. Fiece povestioară provoacă insight-uri de diverse dimensiuni. Pătrunde, deseori, pe tărâmuri, de mult neatinse, uitate, ale subconştientului. 

Istorioarele sunt simple, despre oameni simpli şi "normali" (vorba autoarei), din Moldova, şi multe alte locuri de pe pământ. 

Fiece fabulă dedicată acestor personaje vii, sunt, de fapt, fabule dedicate fiecărui cititor. Fiece fabulă este o lecţie de viaţă. Un exemplu. Că oricând există o luminiţă la capătul tunelului (cât de banal n-ar suna această expresie...). Şi că speranţa nu moare ultima! Ea rămâne vie necontenit atâta timp cât suntem vii. În orice situaţie nu am fi.

Temele mamei, soacrei, prieteniei, paradoxului, umanităţii, femeii, copilăriei, metamorfozei, speranţei, vieţii, morţii, fericirii etc. sunt şlefuite simplu, cu un vocabular accesibil oricărui tip de cititor, dar cu o profunzime incomensurabilă.

"Fabule moderne" - o carte care trebuie citită şi recitită "à perpète". Dăruită celor dragi. O carte care se vrea prelungită cu noi poveşti.

Mai vreau "Fabule moderne"!

O carte pe care atunci când o citeşti, vrei să o sorbi literă cu literă. Să nu carecumva să-ţi scape vreuna...

Este o carte nu doar pentru moldovenii plecaţi în pribegie, în aventura schimbărilor radicale în viaţă, care punându-şi curajul drept stea călăuzitoare, au plecat ca să revină mai puternici spiritual, mai împliniţi, mai fericiţi.  Este o carte pentru oricine se regăseşte în ea. 

Lectură plăcută!

Edinburgh
13.01.2016

Fotografii: sursa proprie

Am scris textul pe fundalul cantecului interpretat de Mirabela Dauer "Mulţumesc, iubită mamă".

semne de carte "semne descusute"