FABULE MODERNE de Tatiana Ţîbuleac

 

Salbaticii copii dingo 

de Vasile Ernu

Acel moment cand vrei sa aprinzi focul in soba... Incerci in fel si chip, aprinzi chibrit dupa chibrit, si arde un capat de foaie si iar se stinge. Si asa de zeci de ori. Asa am simtit lectura acestei carti. Nu s-a pornit focul, si nu am reusit sa traiesc acele sentimente care ma fac mai implinita in urma unei lecturi de carte. Nu am plans, nu am ras, nu m-am revoltat. De fapt, a fost un fel de revolta, care a crescut pe masura avansarii in lectura. Revolta fata de nenumaratele repetari ale unora si aceleasi expresii, fapte, sintagme, date si chiar fraze si fragmente intregi :((

Cum a ajuns aceasta carte in mica mea biblioteca? Eram in Moldova, prin septembrie anul trecut. Eram in trecere rapida pe la Carturestiul din Mall. M-a zarit cumva pierduta prin imensitatea de carti una dintre librarese. Si imediat mi-a sarit in ajutor. Eu, ca sa smplific totul, i-am zis: caut ultimile publicatii de Tibuleac, Serebreanu si Ernu. Nu am citit nimic de Ernu dar zice lumea ca e fain si vreau sa-l descopar. La care fata imi zice: nu e chiar asa fain precum zice lumea, dar uite, ultima lui carte e ceva. Adica e bine ca-l descoperi anume asa. Am revenit la Edinburgh. Am citit-o mai intii pe Tatiana Tibuleac cu Gradina de sticla, caci de mult visam sa o fac. Apoi am continuat cu Serebrian pentru ca recent citisem Cantecul marii si eram intrigata sa vad ce si cum mai scrie, de data asta in Pe contrasens. Pe Ernu l-am lasat "pe mai tarziu", probabil influentata de cuvintele acelei librarese. Acu o saptamana am ridicat de pe raft Salbaticii copii dingo si am zis ca probabil i-a venit vremea. Ca a asteptat de-ajuns. Cand am mai si dat de niste versuri traduse de Igor Guzun din repertoriul Kino, mi-am siz ca e de mine cartea asta, si in general, nu inteleg de ce acea fata de la librarie nu a indragit acest autor. Pe mine ma agatatase din prima clipa de rasfoit...

Honestly, nu cred ca mai vreau sa citesc ceva scris de Vasile Ernu, daca asa sunt scrise si restul cartilor sale... 

Salbaticii copii dingo - o carte pe care am citit-o, vorba lu' sor'mea, "pe silabe" adica, partial mi-a placut, partial nu. Pe la jumatate de carte vroiam sa o abandonez. Am dus-o la bun capat doar sa duc la bun sfarsit ce am inceput. Si ma bucur ca am ajuns pe la sfarsit, caci am dat de capitolul pe care la- m indragit, unde printre amintiri au aparut Tatian Tibuleac si Dumitru Crudu. Am fost si mai curioasa la ultimele pagini unde autorul povesteste despre acele proteste intial pasnice apoi violente din centrul capitalei din anii 89 si cateceva despre renastarea nationala.

Sa presupunem ca intr-o buna zi apare cartea cu povestile din anii 90, as citi-o daca:

autorul nu ar repeta unele si aceleasi lucruri de nenumarate ori, 

nu ar mentiona intr-una despre "elita" si "elitismele" de la Chisinau

nu ar vorbi atata despre tendinta bolnavicioasa de a dori ca cineva sa apartina la nu stiu ce societate "de prestigiu" din Moldova cu atata seriozitate. 

Apropo, a fost mega frustrant sa incepi cartea cu Ghenura la gara apoi la mare in Crimeea, si sa inchei cartea cu cateva pagini in care povestesti despre provenienta sociala a acestui Ghenura. Si alti alde Ghenura. Serios? Protagonistul se ia prea in serios, desi autorul incerca sa arate inversul, dar nu prea i-a iesit. 

Daca sotul meu ar citi cele scrise mai sus, mi-ar spune ca "sunt prea rea" si "sa las omul in pace". Dar, pe bune, am oferit acestei carti prea multe ore din viata mea, si am tot dreptul sa scriu exact ce mi-a provocat aceasta lectura.

Se cere mai multa coerenta in evenimente si date. Nu incepi cu un lucru, si eu ca cititor il cred consumat si vreau sa vad continuitatea, ca mai apoi sa revii la acel lucru, ca de ce? Care e ideea? 

Sau ca autorul nu a vrut sa inceapa povestea cu SPTU-ul si gopnicii din prima? Ca ar fi mai cool sa incepi sa scrii ca uite "faceam parte dintr-o gasca cu aldi Ghenura si ca eram si printre acesti copii mai "alesi" de la Chisinau"... Si ca "vedeti ce cool eram la 16 ani, puteam sa ma impac la fel de bine atat cu gopnicii cat si cu "hipsterii" Chisinaului.."

Ah, da! Inca ceva! Cine este, in fond, cititorul tinta al autorului? Sunt parti din carte care aveam senzatia ca ofereau cu lux de amanunt niste detalii, inutile pentru mine, dar, probabil interesante pentru romanii de peste Prut, pentru care Chisinaul era un loc necunoscut?! Alte texte sunt scrise de parca ar fi adresate generatiilor de dupa anii 90, care nu au gustat din perioada imediat postsovietica... Altele, cu alt tip de detalii, care probabil ar fi fost interesante doar celor din fostile gasti ale autorului... 

Ma opresc aici. 

Imi pare rau si nu-mi pare rau ca am citit aceasta carte. Acuma, prietene, it's up to you daca vrei ori ba sa o citesti. 

Cateva fragmente le-am inregistrat pe podcastul 1001 books. 

Belle lecture!

Edinburgh,

25.04.2022