FABULE MODERNE de Tatiana Ţîbuleac

 Drumul egal al fiecarei zile

de 

Gabriela ADAMESTEANU

---

Era pe la inceput de primavara 2018 cand mi-a aparut pe feed-ul de pe facebook un statut proaspat al scriitoarei Tatiana Tibuleac. Daca-mi aduc bine aminte, scria precum ca tare si-ar fi dorit sa o descopere pe Gabriela Adamesteanu ceva mai devreme, pe cand inca era studenta la facultate. Dar soarta s-a aranjat asa incat o descoperise atunci pe la inceput de 2018, daca nu ma gresesc. In tot cazul, anume acea postarei a scriitoarei din Moldova, m-a facut sa-mi notez numele Gabriela Adamesteanu intr-un carnetel in care aveam o lista nu foarte lunga de potentiale carti si scriitori de "descoperit". In mai al aceluiasi an, impreuna cu sotul, facuseram o escapada prin Transilvania. A fost o experienta splendisima. Am tot intrebat prin mai multe librarii daca au Gabriela Adamesteanu, si abia in libraria unde l-am intalnit pentru prima data pe scriitorul Mihail Vakulovski (tot acolo cumparasem si minunata sa carte "Biblidioteca"). Da. In inima Brasovului am gasit-o pe Adamesteanu, si chiar daca erau mai multe carti de-ale autoarei, maina-mi timida s-a intins spre aceasta, spre "Drumul egal al fiecarei zile". 

Acum e 2021 si abia acum am citit aceasta carte, ca parte din challenge-ul pe care mi l-am propus pe instagramul meu @latoyasbooks. Apropo, si "Drumul..." fiind nedespartita de "Biblidioteca" a facut aceeasi traiectorie a "vietii". Au fost nedespartite din ziua cand le-am procurat pe ambele. Detalii la review-ul de pe acest blog la cartea lui Vakulovski. Sa fie vreun semn ceva...?!

*

Citeam cartea Gabrielei Adamesteanu, parca in liniste si pace cumva, si hop, intr-o dimineata devreme, cu cafeaua proaspat gatita, tot sorbind ba din ceasca ba din carte, am pornit un bocet ca acum 3 ani si ceva de cand plecase mamica mea de printre noi... feelingurile si starile traite de protagonista atunci cand si-a pierdut unchiul parca-mi erau un deja-vu, exact ce si cum am trait la moartea maica-mi... abia spre seara mi-am mai revenit din acea stare lugruba si plina de tristete... ce sa zic?! E ceva sa poti provoca astfel de trairi si insight-uri in sufletul cititorului, si pentru asta, autoarei - plecaciuni <3

*

In mare parte, aceasta carte m-a facut sa retraiesc sentimente din copilaria-mi de la tara, apoi feelinguri din anii studentiei. Tot "Drumul.." m-a facut sa-mi para nespus de rau ca atunci cand mi se oferea loc in camin am refuzat, an de an. Citeam si intelegeam ca traitul la camin, si anume tipul de camin ex-sovietic (ceausist, in cartea autoarei), isi are farmecul sau ... 

*

Imediat inainte sa citesc aceasta carte, dusesi la bun capat cartea lui Vladimir Sorokin - Norma. Daca i cartea autorului rus am descoperit substraturi cu lux de amanunt despre viata din perioada sovietica in URSS, atunci in cartea Gabrielei Adamesteanu, descoperim suferinte diverse ale romanilor post-razboi si din perioada ceausista, si cat de mult isi pun aprenta pe generatiile noi, suferintele si pasii facuti de parinti, bunei etc. Aceasta carte e si cumva psihologica, si anume, putem observa cum din copilarie si pana-n anii de studentie frica si-a facut un loc special in viata protagonistei si cum a impactat-o ori de cate ori vroia sa se exprime sa faca anumiti pasi. Acea frica, cumva mostenita de la unchi, de la mama, tata, si alte rude... 

Bonne lecture, mes ami(e)s!

Edinburgh,

24.02.2021