Bibliodioteca
de
Mi(Hai)l Vakulovski 

---



Mamica mea a fost bibliotecara inca pe cand nu avea statut de mamica. La Universitatea Agrara de la Chisinau. De multe ori isi aducea aminte acea perioada, nu foarte lunga, chiar scurtuta as spune. O perioada in care a trait in imparatia cartilor. De multe ori povestea ca era mare taraboi acolo cand venise. Colegii ei puneau cartile care si pe unde. Si atunci cand dadeai sa cauti o carte nu o mai gaseau la locul ei. Si mai pui de-asupra ca erau foarte prafuite multe carti. Se mandrea mamica mult cu faptul ca s-a apucat intr-o zi, care acea zi se lungise in mai multe si finally, a organizat toate cartile, si a rugat-o pe directoare, o evreica batrana si respectuoasa sa le solicite tuturor bibliotecarilor sa respecte ordinea cartilor. Si cica, cat a muncit acolo mamica, fu liniste si pace, si se respecta regulamentul, dar nu fu pentru mult. Urma sa venim noi, droaia de copii, pe Pamant, si pan-aici a fost cariera mamicai, la care visa cu nesat cat ma tin minte. 

De ce povestesc eu toate astea?! Cumva, gratie mamicai mele (care de cativa ani, probabil e finally, bibliotecara acolo sus, in Rai, printre nemuritori) toata viata vedeam in toti cei care lucreaza in biblioteci niste oameni extraordinar de... buni, faini, inspirationali, receptivi, pozitivi si tot asa... Dar ce sa zic acu?! 

Ieri, pe la miez de noapte am dus la bun capat lectura uneea dintre lucrarile lui Mi(hai)l Vakulovski, si am avut o revelatie, exact, ca si atunci cand am vazut "adevaratul" Paris. S-am sa deschid si aici o paranteza:

Din scoala eram o francofona inveterata. Si, pe zi ce trecea, in sufletu-mi, imi tot crestea ca un munte, cel putin, cat Timpa de mare, dorinta sa vizitez Franta intr-o buna zi. In special Paris-ul. Sa-l vizitez si sa mor. Adica sa ma linistesc cum ar veni. Si ce?! Am vizitat eu Paris-ul prin 2013. Si am inteles ca nu mai e Parisul cel din carti si filme cum mi l-am imaginat eu in mintea mea naiva. Desigur, am cules din Paris cate ceva care sa-mi cladeasca din nou zidul ruinat al imaginatiei mele naive. Pe unde un spectacol cu Cantareata cheala, pe unde niste carti, pe unde niste plimbari fugare prin Lachez, un concert de muzica clasica in cea mai veche biserica si asa mai departe, ca la aeroportul din Beauvais (nu aveam eu bani de Charles de Gaule pe-atunci), sa mi se naruiasca si zidul proaspat construit :)))))))) 

<inchid paranteza>

Pai iat-asa, intinzand vorba cum imi place mie, revin usor la oile noastre, adica la superba si revelatoarea si deloc pudica carte a lui Mi(hai)l Vakulovski - #biblidioteca

Cel mai revelator in aceasta carte pentru a mine a fost, desigur, sfarsitul :)))) nu de alta, dar proaspat, cu putin, inainte de pandamie, am primit si eu asa un cutit in spate la fostul job, si am fost pusa intr-o situatie mega ridicola si penibila. So, dear author, I know what you mean! Bine, ca-mi asum situatia, pentru ca sotul, de vreun an imi tot zicea ca am nevoie de un loc de lucru mult mai fain si mai inspirational si ca acolo ma autodistrug. Normal, sunt uneori masochista si recunosc.

Am sa scriu acum ceva, ca nu am rabdare sa las, ca de obicei, la sfarsit de postare: 

*Daca mi-a placut aceasta carte? 

*Da! Mi-a placut e putin spus. 

*Si daca voi mai citi ceva de Mi(hai)l Vakulovski? 

*Da! Daca la inceput de carte eram curioasa mai mult sa citesc "Supravietuitorii holocaustului" si sa ma linistesc, apoi dupa ca am incheiat Biblidioteca, vreau sa citesc tot ce a scris acest autor. E inspirational. Hopefully zidul construit in imaginatia mea sa nu se naruie ca cel al francofoniei :)))) si din contra, cu fiece carte citita de Vakulovski sa se transforme intr-o cetate care rezista peste secole, ca cea de la Soroca macar :) As mai vrea si careva reviste Tiuk, acu ma gandesc de unde le iau. Pana una alta ma multumesc cu formatul electronic la ce mai gasesc pe net :)

Cartea asta merge bine pe fundal de Zdob si Zdub. Just try it! :)

*Daca v-o recomand? Oui! 

Gratie acestei carti l-am descoperit pe Vladimir Sorokin. Deja stiu ce voi citi in rusa in luna martie, ca pentru februarie planificasem altceva mai de demult :)

Voi lasa aici doar cateva crampeie mici de tot, rupte din carte, sirul lor e lunga prea lung, de aceea ma opresc aici:

"Ce viitor ai? Viitorul meu inseamna, simplu, miine."

"Cantecul 450 de oi de Zdob si Zdub"

"pentru bilbiotecari, cartile devin, incetul cu incetul, numere - doar numere. Dupa doar cateva zile de munca, deja incepusem nici sa nu ma uit la denumirea si autorul cartii." - ca si multi dintre medici, care cu timpul, vad in pacienti o alta ordinara bucata de carne... (trist cumva..)

"Viata-i grea, dar trece. Zambeste, miine va fi mai rau."

si inca una care nu-mi iese din cap :))):

"doamna domnoasa"




Tot din aceasta carte am aflat cauza mortii marelui Vysotsky... :( mi-a furat o lacrima, de fapt mai multe, daca e sa fiu sincera... prea trist. 

Chiar daca scriitura e oarecum ironica si amuza pe ici pe colo, gustul amar al acestei carti s-a mentinut pe tot parcursul lecturii, c-o fi acea cafea bauta zilnica, c-o fi existanta reala a bibliotecarului in acea conjunctura grotesca parca?! In tot cazul, spre sfarsit s-a intensificat amaraciunea si a avut de ce... 

Si da, de-acum incolo, cand revin la Brasov, nu voi mai privi acest oras, la fel, nici frumoasa batrana Timpa, si nici rauletul Spurcata (tot din cartea asta am aflat denumirea rauletului si cred ca o voi tine minte pentru mult timp), si drumul spre Poiana, pentru ca gratie acestei carti voi privi totul cu alti ochi... si cand ma gandesc ca planificam sa locuim la Racadau, eventual daca venim sa traim in Romania... :)

Insasi cartea ca si obiect are o poveste aparte... 

Era de ziua mea... Ne porniseram in RO sa descoperim mai multe locuri de prin Transilvania, in special sa cunoastem mai bine Brasovul. Ne gandeam ca poate ne mutam cuibul acolo dupa ce incheiem studiile la Edinburgh. Eram prin Piata din inima Brasovului, langa biserica Neagra, si hop, vad o librarie.. ca se numea Humanitas sau Polirom, sau altfel... nu mai tin minte, ii zic sotului meu: doar 1-2 carti, voi fi ca vantul, ies si ne continuam plimbarea in tihna... Ce sa zic, spre surprinderea mea, il vad pe unul din fratii Vakulovski in acea librarie. (Ii stiam doar din facebook. Stiam ca ambii frati scriu si scriu bine, dar nu am citit nimic inca din tot ce au asternut pe foi. Tot amanam.) Credeam ca e o lansare de carte ceva, de aia e acel Vakulovski acolo, dar nu parea deloc a lansare de carte. Credeam ca a intrat si el sa cumpere carti, la urma urmei, ca toti muritorii de rand. Na! E si el om... dar prea familiar se comporta, si hop, vad ca le zice unor vizitatori ceva despre ce le-ar recomanda ca si carti sau ceva de genul. Atunci am inteles ca - Wow! - la cate orase vizitasem noi in Romania in acele 8 zile, si la cate librarii sunt chiar la Brasov si eu am nimerit in ditamai libraria unde lucra acest scriitor... eu cred in minuni... acum nu stiu ce sa mai zic. Intrasem sa caut ceva de Adamisteanu. Am gasit. Apoi cautasem ceva de Vakulovski, ca sa cer autograf si sa-mi fac si poza, cum sa nu?! Eram plecata din Moldova de vreo 4 ani. Acestea erau momente sfinte pentru mine, sa intalnesc ditamai scriitorul roman din Basarabia in unica librarie vizitata in acea calatorie. Apoi iaca, cartea asta are si un autograf personalizat. Las o poza mai jos ca sa ma credeti:



Acum e inceput de 2021, si abia acum am citit cartea. Probabil va intrebati de ce... Da pentru ca de vreo 2 ori am tot incercat sa o citesc si nu rezonam cu ce se scria acolo... si, in general, ma intrebam, de ce naiba am luat cartea asta, ca nu-mi place. :))) Si, mi-am mai zis: daca asa-s scrise si restul cartilor sale, apoi m-am lamurit... trambita neuronul meu ignorant pe-atunci. Finalmente, dragii mei, ce sa va zic...?! Aveam o Comoara in casa si nu stiam... si mai si e ca de cand am cartea asta, s-a tot tinut scai de mine, ca de cand am procurat-o am locuit in cateva tari si orase diferite, dar o voce interioara imi soptea sa o pun in geanta si pe ea... Asadar drumul acestei carti din ziua autografului si pana la lectura completa:

2018 mai: Brasov, Romania - Edinburgh, Scotland - Straseni, Moldova - Milano, Italia - Lyon, France - Bristol, England - Edinburgh, Scotland.... fabruarie 2021 (lockdown)

Cititi aceasta carte, oameni frumos! Cititi si delectati-va! <3

Belle lecture, chers ami(e)s! <3


Edinburgh

4.2.2021

Comments

  1. Sunt curioasa daca acest comment va aparea direct la blog sa trebuie intai moderat.

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts