Atunci cand e “dezlegat” la foame... (“FOAMEA” de Knut Hamsun)

Atunci cănd e post şi e "dezlegat" la foame, dacă vrei să ştii cum este :

-          Foamea unui scriitor

-          Să-ţi fie foame până-n măduva oaselor şi în acelaşi timp să-ţi fie greaţă de mâncare, s-o urăşti

-          Să te "iai la harţă" piept la piept cu foamea

-          Să vezi monstruozitatea foamei

-          Sa vezi « inchiziţia » foamei

-          Să simţi cum foamea ia proporţii în toată fiinţa eroului principal

-          De foame să-ţi muşti un deget, să-i încerci gustul

-          Să-ţi fie al naibii de greaţă să muşti dintr-un ciolan alterat bucăţele de carne crudă, să le înghiţi ca mai apoi imediat să le vomiţi, şi aşa să faci de câteva ori la rând ca mai apoi să te ia un bocet de crapă pământul de jale pentru că « ai de mâncare » iar corpdul nu mai vrea să primească !

-          Din cauza foamei să ajungi « pe muchie de nebunie » !

-          Cu toată foamea şi sărăcia lucie să poţi păstra măcar un dram de sentimente (mare atenţie la scenele amoroase ale euroului principal si fata cu val negru, alias Ylajali - botezată astfel de euroul principal!)

-          Graţie foamei să te transformi, la un moment dat, într-un Don Quijote şi să te « lupţi cu morile de vânt»

-          Atunci când eşti mai disperat anume atunci, parcă, din ceruri, « nuştiucum », să-ţi "plouă mană cerească", dar destul de modest, nu prea mult, ca de prea mare bucurie să nu-ţi ieşi din minţi...

-          De foame să blestemi tot cerul şi să rămâi în viaţă şi cât nu ţi-ai dori să pleci pe ceea lume, să « te ţină » pământul oricum...

... citeşte « Foamea » de Knut Hamsun !

O carte devastatoare, unde luptele interioare ale protagonistului distrug orice urmă de linişte, beatitudine şi acceptare...

Crâmpeie din "Foamea":

« Să amanetezi avutul altuia pentru un prânz, să-ţi pronunţi propria sentinţă în timp ce mănânci şi bei pe săturate, să-ţi spui singur că eşti un om de nimic şi să laşi ochii în jos – asta, niciodată ! Niciodată ! »

« Era ora trei. Foamea mă chinuia tot mai mult ; eram extenuat şi pe drum vomitam din când în când, pe ascuns. »

« Îngheţat pe jumătate, chinuit de foame, într-o dispoziţie tot mai lugubră. »

 « Onoarea îmi era salvată... » - prioritizarea onoarei, în raport cu foamea, chiar dacă eroul principal n-a mâncat trei zile...

Nota : de la 1 la 10 – ofer 10! 

fotografie: sursa proprie