"FUGA spre câmpul cu ciori" de Savatie Baştovoi

Chiar dacă sunt păreri controversate la adresa cărţilor lui Savatie Baştovoi scrise în perioada vieţii monahale în raport cu cele scrise până la călugărie, ca de exemplu « Iepurii nu mor » sau poemele aceluiaşi autor, «Fuga spre câmpul cu ciori (amintiri dintr-o copilărie ateistă) » merită citită, asta în cazul în care vrei să-l cunoşti pe autor şi altfel...

Recomand şi nu recomand această carte, şi asta pentru că insight-urile pe care le provoacă devin uneori extrem de profunde... iar ca să trăieşti şi retrăieşti un lanţ de insight-uri într-un timp foarte scurt e ca şi cum ai ridica munţii Hymalaia într-o jumătate de oră « à pied », or aceasta, fizic e imposibil.

« Fuga » (iertată-mi fie abrevierea titlului) e o carte în care-am regăsit momente similare celor din copilăria mea : « Ciubotele de cherză », tăierea mieilor, iernile cu pomuşoarele ingheţate pe ramurile arbuştilor, motocicleta plină de copii etc.

E tipul de carte care te face să retrăieşti acele clipe lipsite de grijă din copilărie, dar care-ţi şterge subit nostalgia abia apărută prin scenele despre deportările din perioada sovietică, ateismul tatălui etc.

În textul intitulat « Viaţa şi petrecerea părintelui Feodor » apare un fragment în contextul căruia autorul menţionează o lucrare de-a lui Valeriu Pasat. Citez pasajul: « Aceste mărturii s-au păstrat şi în arhivele de stat şi parte din ele au fost publicate în controversata istorie a Bisericii a fostului ministru al Securităţii, Valeriu Pasat. » Un singur lucru nu-mi este clar : de ce a trebuit sa fie etalată anume lucrarea acestuia, şi menţionat şi numele lui... sper ca nu în semn de recunoştinţă faţă de sus-menţionatul.

În continuare voi înşirui nişte pasaje din « Fuga »,  crâmpeie pe care le-am simţit mai proieminente, putând fi uşor extrase din context păstrându-şi chintesenţa. Probabil aceasta denotă « personalitatea » unui mesaj, într-o lucrare artistică.

***

CRÂMPEIE din "FUGA spre câmpul cu ciori" :

 Bomba atomică, gaura de ozon şi alte credinţe 

« Ura şi frica erau religia omului sovietic : pe aceşti doi zei se ridica templul ateismului ştiinţific. »

« Eu trăiam cu impresia că viaţa mea depinde de un nebun care poate apăsa în orice moment butonul pentru a slobozi bomba atotdistrugătoare. »

« Faptul că oamenii pot crede în orice, numai în Dumnezeu nu, este o minune. »

« ... ia seama cu cine lupţi, ca să nu sfârşeşti prin a deveni ca el. Istoria a dovedit că în orice luptă fiecare preia câte ceva de la duşman. »

« Obiceiurile şi spiritul unei credinţe se transmit până şi prin obiecte. »

« Porcul seamănă foarte mult cu omul – îmi zicea tata, arătându-mi cu cuţitul organele aburinde şi pline de sânge din pieptul porcului -, aceasta este o dovadă în plus că omul provine din animale. »

 Tata şi popa roşu 

« Copiii se temeau să mănânce cireşe din cimitir, că ziceau că sunt pline cu sânge de mort. »

« Hristos nu-mi părea aşa. Chiar îmi era milă de El. Le vorbea evreilor, le vorbea, dar ei nu L-au înţeles. E ceva groaznic să nu fii înţeles. »

« Sufeream atât de mult din cauză că oamenii nu-i înţeleg pe oameni... »

Ciubotele popii

“Copilăria e ca nişte tufe de măceş încărcate cu roadă, presărate ici şi colo pe dealul înzăpezit.”

“Uniunea Sovietică era plină de ciubote, încât n-ar fi greşit să o numim ţara ciubotelor de chirză.”

“Dar cred că aşa trebuia să fie. Trebuia să fie şi un om născut dintr-un communist şi o fată de preot ucis de comunişti pentru a putea înţelege măcar puţin din tragedia pe care ne-a adus-o comunismul.”

Cum a ajuns tata ateist şi cum am vrut să-l înţeleg

« Ce-a fost rău şi ce-a fost bun

Nu o să ştiu vreodată

Şi-aş vrea să tac, şi-aş vrea să spun :

Mi-i dor de tine, tată.

Mi-i dor de dealul înflorit

Ce îl urcai desculţ,

Şi păsul meu cel nevorbit

Aş vrea să mi-l asculţi.

Aş vrea să ştii cum, între timp,

M-a smuls din mine viaţa

Şi n-am nici lacrimi şi nici nimb,

Şi slabă mi-i speranţa.

E prea târziu, dar vreau să spun:

Mi-i dor de tine, tată,

Şi ce-a fost rău sau n-a fost bun

Te rog de mi le iartă. »

« Din punctul lui de vedere, care nu era a lui, ci al tuturor comuniştilor, un om inteligent şi citit nu poate crede în Dumnezeu. »

 Maşina de scris 

«  Eram o rană care care se sfâşia singură şi nu primea nici un leac de nicăieri.”

„ Rimbaud yicea că poetul e cel care îşi cultivă bube pe făptură.”

De ce mor caprioarele şi iepurii sălbatici

„A vedea sacrificarea unei făpturi pe care o iubeşti este examenul omenităţii din tine.”

„Cea mai mare amăgire a oamenilor a fost aceea că nu au inţeles că, pentru a întoarce obrazul atunci când eşti lovit, trebuie să fii Dumnezeu.”

Căderea imperiului

„E rău să-ţi faci idoli din oameni.”

Supraomul

„Omul nu poate trăi fără credinţă, de aceea, atunci când nu moşteneşte una, si-o făureşte singur.”

„Iar faptul că omul este făcut de Dumnezeu şi nu se trage din maimuţă o dovedeşte atracţia firească spre absolut; nimeni nu-şi doreşte să redevină maimuţă.”

Un diazepam pentru Dumnezeu

„Nebunia are miros. Dacă singurătatea, frica şi neputinţa ar mirosi, ele ar răspândi mirosul spitalelor de nebuni.”

„Mulţi ani după aceea, am descoperit mirosul chiliilor de mănăstire. S-ar părea că şi aici oamenii stau închişi, dar chiliile lor miros atât de frumos... Chiliile miros ca sânul mamei.”

„Din cauza modului de viaţă uniform şi previzibil oamenii au devenit insensibili la suferinţă şi dragoste.”

„În casele de nebuni ajung oamenii care nu au făcut faţă propriei însingurări; au ieşit la luptă şi au fost înfrânţi.”

„Spitalele de nebuni şi puşcăriile sunt o preînchipuire a iadului pe pământ. Aici chiar şi scrisorile de dragoste te biciuiesc.”

„M-am gândit că dacă Dumnezeu S-ar pogorî pe pământ oamenii L-ar putea închide într-o puşcărie sau într-o casă de nebuni.”

„Cărţile şi filmele de azi sunt făcute de oameni care nu văd stelele din pricina becurilor din oraşe.”

„Răul nu e atât de rău dacă nu are în el amestecat şi puţin bine.”

„Rostul morţii este acela de a ne aduce aminte că nu am iubit îndeajuns.”

„... numai în singurătate gândurile capătă gust.”

„Probabil nu există om care, copil fiind, nu s-a repezit să prindă o pasăre.”

PS: las lucrarea fără notă...

fotografie: din sursa personală.