Mărul și zâmbetul
Sau cum spune un omuleț drag mie: "histoire d'une pomme devoree 🍎" (Întâmplări de pe promenadă) Merg pe promenada cat de repede se pricep picioarele-mi. In timpul asta infulec lacom un mar, practic il devorez 🤦 asa incat tre sa-mi sterg dara de suc de pe haina... Iar in întâmpinare imi apare un cuplu de octogenari, care vazandu-ma ce fac, ma privesc in ochi, si-mi daruie, probabil, cel mai cald zambet pe ziua de azi... Le zambesc si eu, sper la fel de cald, molfăind cu sârguință, fireste... Analizand bine ciotul, sa vad daca nu a mai rămas ceva pe el... Cu lacomia nu te pui... E o linie aproape invizibila intre lacomie si risipa, imi arunca ciotul de mar asa un gând, s-atunci il arunc si eu hrană ciorilor. Acum am înțeles. Când in Scoția ai soare cu dinți in prag de vara, vine in loc caldura zambetelor de pe promenada... Eu as accepta zambete si cand soarele dogoraste... Nu știu cum voi, prieteni... Cu lacomia totuși nu te pui, asa ca, prea multe zâmbete nu există. Nev...
