Margareta noastra de Dumitru CRUDU

Este pentru prima data cand citesc ceva de acest autor. 

Aveam cartea pe raft inca de la inceputul lui mai. O luasem de la Paris. Si asta pentru ca nu am gasit alta carte pe care o cautam. Am zarit-o pe asta si mi-am zis, hm. Poate a venit vremea sa-l citesc si pe Crudu.

L-am citit abia acum pentru si nu mai devreme pentru ca traim intr-o lume a consumerismului si de carte. O lume doldora de carti. Si vorba aia, pana ajungi la Dumnezeu, te mananca sfintii. Or, pana am ajuns la Margareta Noastra, mi-au tot aparut in cale tentatii lecturelnici care au intins din timp. Si mi-am zis: acum or never. 😅

In cateva cuvinte, as spune: cartea asta e peste asteptarile mele. Autorul la emisiuni, or eu doar la emisiuni/podcasturi l-am auzit, ofera o imagine de om aproape pudic. Cartea vorbeste despre alta fateta a autorului. Dupa mine, cartea promoveaza oarecum si faptul ca e cool sa injuri si, mai ales, daca te-apuci de sciitura "it's a must". Da fie cumva un fel de "descatusare"?! Dupa cartea #ardpadurile de @paulaerizanu #margaretanoastra🌼♥️ o intrece la numarul de expresii si cuvinte necenzurate si mai dezinvolte utilizate de autor. Cred ca e de bine. Eu m-am tot autocenzurat. Or aceste carti au o influenta aproape lecuitoare. Imi lecuieste acea gandire pudica inculcata inca de prin copilaria-mi...

Dand la o parte tema cuvintelor/sintagmelor "murdare" imi place cum aceasta carte ii race reclama insasi autorului. Acele bucati din carte unde, oarecum, Dumitru Crudu e luat cumva in zeflemea (PR negru) ca sa provoace cititorul, probabil sa-i citeasca si alte carti. Asa stil inca nu am intalnit. Bravo!

Imi mai place ca prin aceasta carte am avut senzatia ca ma plimb sau calatoresc prin Chisinau. 🥰

Cartea, grotesca cumva, m-a dus cu gandul la Foametea de Knut Hamsun si "Miere de bondari" de Torgny Lindgren. Toata voma. Ridicolul betiei pana la amnezie si adormitul pe unde se nimereste. Ranile din acea noapte, la statie... Ridicolul protagonistului empatizand cu Terebnea... 

Nu am mentionat despre Margareta. Care, imi pare ca se transforma intr-un fel de simbol finalmente... Este iubirea protagonistului inca din anii studentiei. Se formeaza pe parcus un fel de triunghi amoros, si nu e unicul. Protagonistul e cumva complicat in ale relatiilor cu femeile, pe cand Terebnea e "straight forward". Se pare ca protagonistul il invidiaza chiar pe acest Terebnea.

Tin mult sa mentionez umorul autorului. Am si ras cu lacrimi. 

De tristete nu am plans, chiar daca erau momente si situatii triste pana-n maduva. Dezgustul pantagruelic pe care autorul il ofera in portii mari nu-mi permitea.

In concluzie, as mai citi carti de acelasi autor. Si, fireste, recomand aceasta carte.

Lectura placuta!

P.S.: ups! In a doua jumatate a cartii, in lumina destul de faina, autorul mentioneaza Andy's pizza, desi putea fi numita simplu "pizzerie". Sa fie reclama ascunsa?! 😅