parfum de scortisoara

fotografie personala

Ii placea. Ii placea diminetile sa hoinareasca. Sa descopere drumuri noi. Sa se descopere. Avea spirit de explorator. Ar fi mentionat Geograful din Le Petit Prince.

Era absorbita de jazz-ul care-i patrundea prin urechi si se raspandea prin venele sufletului ca o nebunie. Mergea. Nu! Plutea ca o frunza dusa de vant, oprindu-se ori de cate ori vedea ceva nou. Si cu o privire de copil curios, contempla si descifra simbolurile inscriptionate pe peretii cladirilor seculare. In orasul in care locuia, inca mai existau strazi unde prezentul era in ospetie. Un loc unde istoria bantuia perpetuum ca un duh care nu-si poate gasi linistea. Printre bisericile unde aveau loc procese de inchizitie candva, transformate acum in teatre. Scolile vechi pe timpuri separate intre "boys" si "girls", astazi hosteluri pentru alti "exploratori" ca ea. Iar pavajul de pe strazi, o amprenta stoica si nestavilita timpului care care nu mai in unele carti il mai putem gasi.

Ii mai placea diminetile parfumul de scortisoara. Cafea cu lapte. Si scortisoara "on the top". Scortisoara era elixirul ei. Inainte sa soarba din cafea, o adulmeca, de parca era prima si ultima cafea din viata ei, si cu acest parfum isi hranea, mai intai, sufletul...

Astazi si-a pus o rochie. Probabil o face sa se simta mai femeie... Who knows?! Scrie si iar soarbe, si iar adulmeca nebunia din parfumul de scortisoara.

Acum citeste "The wizard of Oz" si rade. Poate daca ar fi citit aceasta carte "neserioasa" in copilarie, nu ar fi amuzat-o la fel de mult. Poate. Si viseaza. Cu ochii deschisi, ca o apucata. Iar in urechi ii rasuna Edith Piaf "Mon Dieu". A facut "skip" pana la "Sous le ciel de Paris".

Simte de parca intr-o viata anterioara a locuit la Paris. Iar acum sufletul se bucura ca un copil revenit in bratele parintilor care-l mangaie... Oh, Paris...
"Non, rien de rien
 Non, je ne regrette rien.." Edith Piaf nu mai oboseste.

A lasat cafeaua nu departe de Weverley Station, si doar parfumul de scortisoara si l-a agatat in dreptul inimii, pe dinauntru, luandu-si zborul pe aripile unui gand. A aterizat pe o banca veche de lemn din The Meadows Park cu Fadeev si Narghiz in urechi. A pus pe repeat piesa si a simtit cum sufletul devine dependent. De planeta sa micuta de Petit Prince. Unde a revenit sa-si revada Trandafirul si sa-l ingrijeasca. A incercat sa se priveasca in oglinda lacrimilor sale care nu incetau sa se rostogoleasca pe vaile fetei sale ingandurate. Si sa gaseasca raspuns la o intrebare. De unde a ajuns pe aceasta planeta. Probabil dac-ar trai acum Antoine de Saint-Exupery, cu siguranta i-ar dezvalui adevarul. Probabil.

Edinburgh 

26.09.16