Oboseala care

Un fel de oboseala care-ti aminteste ca inca esti viu. O oboseala cu crampe de tot felul. Crampe intermitente. O oboseala scaldata in sudori si-n dorinta nebuna sa ajungi cat mai curand sub dusul fierbinte si-apoi imediat in patul uitat de dimineata.

Si nimic nu mai conteaza. "Apres moi le deluge." rostesti in gand, in loc de rugaciune, celebra fraza lasata istoriei candva de Louis al 16-lea.

Deschizi facebook-ul sa dai niste like-uri. Nasul abia scos de sub plapuma care inca se incalzeste. Si nici nu realizezi cand ai pasit peste frontiera care desparte realitatea de vis. Fara vama. Fara viza. Te lasi dus. Departe. Nu mai conteaza unde. De maina cu visul.

Noapte buna!

Edinburgh

18.10.16