"Procesul" Franz KAFKA

Sumbră carte. 

***
Nu aş recomanda-o nimănui, şi poate astfel, voi reuşi să trezesc curiozitatea mai multor cetitori care să vrea s-o cetească şi să înţeleagă de ce nu le-aş recomanda-o.

« Procesul » nu e genul de carte care să te inspire foarte mult, în sensul de-aţi da aripi, şi daca eşti într-o perioadă mai depresivă, mai « gri », metaforic vorbind, te rog, să nu citeşti această carte ( !) pentru că este tipul de roman care reuşeşte să te demotiveze cît mai mult posibil.. ca să nu zic : « să te umilească ».. din momentul cînd începi să simpatizezi cu K. – protagonistul romanului. Imediat cum începi să simpatizezi cu Josef K. treci sub pielea lui, şi-i simţi tortura care-l sugrumă pînă la finele romanului şi după... sau, dacă citeşti cartea, nu simpatiza cu K.... sună oarecum a laşitate.. dar, în tot cazul, moralul iţi va rămîne intact, pentru că rămîi oarecum distant !  

Labirintul nelegiurilor şi al corupţiei prin care trece K. este unul de-a dreptul sfîşietor psihologic vorbind, şi crează senzaţia unui chin interminabil.

***

Femeia… femeia, ţin să menţionez, în mod special, are un rol aparte în acest roman… ea apare ca acel intermediar, care prin ispita sexuală ar suci minţile celui mai impozant bărbat din lume... cred că autorul devine oarecum misogin.. oferindu-i femeii anume această imagine, şi nu el este vinovat de aceasta... aşa era societatea în care a trăit, probabil... în care a scris cartea.. şi era normal să gîndească anume aşa.. or, imaginea femeii atunci încă era net inferioară în raport cu cea a bărbatului... respectiv, femeia în acest roman apare ca proprietar (-easă) de locuinţe, vecina protagonistului, femeia care deranjează (o altă vecină), servitoarea protagonistului, servitoarea avocatului, soţia portărelului, verişoara protagonistului (liceeancă, nu are decît 18 ani, dar din atitudinea faţă de lucruri, autorul sugerează că va fi exact ca şi celelalte femei, menţionate în carte)... aproape toate cu imaginea de femei care ispitesc bărbaţii.. şi aproape toate gata să se « dezonoreze » doar pentru a realiza dorinţele bărbaţilor – stăpîni, sau bărbaţilor – clienţi, studenţi...

***

In rolul avocaţilor, funcţionarilor, clienţilor etc. autorul a desemnat doar bărbaţi...

***

In lupta cu « sistemul » K., pas cu pas, începe să se transforme şi el în nelegiuitor, şi anume, în încercarea sa de a mitui mai mulţi oameni, sau, de a influenţa opinia prin intermediul femeilor, ca pînă la urmă, să nu reuşească să iasă din capcana « sistemului » şi să se lase păgubaş.

Scenele romanului se repetă, dar in contexte diferite şi cu diferiţi oameni, probabil autorul vrea să transmită mesajul ca molima legii nerespectate, birocraţia exagerată, corupţia la toate nivelurile sociale, este împînzită peste tot, unde nu te-ai afla, pana şi-n « casa Domnului », care iniţial, lui K. i s-a părut acel loc, unde parcă regăsise liniştea, dar n-a fost să fie aşa.. de ce ?! Veţi afla din roman ! 

***

Lectură plăcută !